parohia Invierea Domnului Casa Romana biserica ortodoxa romana Hayward

Parohia Ortodoxa Romana Invierea Domnului din nordul Californiei, slujeste comunitatea romaneasca din imrejurimile orasului Hayward, San Francisco si este situata la adresa: 26050 Kay ave Hayward CA 94545. Saptamanal membrii Parohiei Invierea Domnului primesc prin email Buletinul Parohial. In cuprins gasiti: Evanghelia saptamanala, Apostolul saptamanal,  cuvant de invatatura al parintelui, Sfaturi duhovnicesti legate de perioada calendaristica , etc. Acest Buletin poate fi copiat online sau primit prin lista de distributie a parohiei noastre. Toate anunturile ce apar la rubrica Mica Publicitate apar gratuit si in Ziarul Miorita, cu care parohia noastra are o relatie strasa de colaborare. Daca doriti sa va fiti informati saptamanal despre activitatile duhovnicesti si sociale din parohia si comunitatea romaneasca, va rugam sa trimiteti emailul dumneavoastra. Va invitam sa explorati site-ul nostru si sa ne faceti recomandarile dumneavoastra referitor la ceea ce ati dorii sa gasiti cititi si vizionati.

pr. Octavian

Mai mult...
Sfantul BotezBotezul este Taina prin care omul primeste iertare de pacatul stramosesc si de pacatele personale. Cel care este botezat este cufundat in apa de trei ori in numele Sfintei Treimi (cele trei cufundari, simbolizeaza cele trei zile petrecute de Hristos in mormant). Prin aceasta cufundare are loc moartea omului celui vechi si renasterea la o noua viata.
Botezul este conditia absolut necesara pentru primirea celorlalte Taine. Primitorii botezului sunt toti cei nebotezati, indiferent de varsta sau de sex, care doresc sa se curateasca de pacatul stramosesc si sa devina membrii ai Bisericii lui Hristos.
Ce trebuie sa indeplineasca primitorii botezului
In cazul in care se boteaza un adult, i se cere acestuia: dorinta de a primi botezul, credinta, pocainta si cunoasterea elementara a adevarurilor de credinta.

Mai mult...

Sfanta ImpartasaniePrin Taina Sfintei Impartasanii sau Cuminecături, sub chipul pâinii si al vinului, crestinul, primeste însusi Trupul si Sângele Mântuitorului Iisus Hristos spre iertarea păcatelor si spre viata de veci. Această Sfântă Taină se mai numeste si Sfânta Euharistie ceea ce înseamnă multmnire, pentru că atunci când a asezat-o, la Cina cea de Taină, Mântuitorul Hristos a multumit Părintelui ceresc înainte de a frânge pâinea si a o da sfintilor apostoli. Dar ea este si o jertfă de multumire către Dumnezeu adusa de Sfanta Biserică, de credinciosii ei, prin episcop sau preot. Sfânta Impărtăsanie ii uneste pe credinciosi cu Mantuitorul Iisus Hristos, dar îi uneste si între ei prin aceeasi credintă si prin dragoste crestinească ; ei sunt una si aceeasi obste crestinească în fata aceluiasi sfânt altar, împărtăsindu-se de toate darurile dumnezeiesti din unul si aceiasi potir. Sfânta împărtăsanie nu este numai o Taină, ci si o jertfă reală, nesângeroasă, adusă lui Dumnezeu, Jertfa trupului si a sângelui lui Iisus Hristos.

Mai mult...

Sfanta SpovedanieEste Taina în care Dumnezeu iartă, prin duhovnic, păcatele crestinilor care se căiesc sincer si le mărturisesc la scaunul spovedaniei, în fata preotului. Se numeste pocăintă, pentru că cel ce o primeste trebuie să regrete în mod sincer, păcatele săvârsite si mărturisite preotului duhovnic; mărturisire sau spovedanie, întrucât crestinul îsi mărturiseste păcatele în fata preotului; al doilea Botez, pentru că prin ea se spală păcatele întocmai ca prin Taina Botezului; iertare, dezlegare, pentru că prin ea se dezleagă păcătosul de legătura păcatelor. Mântuitorul Hristos a iinstituit această Taină sfintilor Săi apostoli când le-a spus : "Oricâte veti lega pe pământ, vor fi legate si in cer si oricâte veti dezlega pe pământ, vor fi dezlegate si in cer" (Matei XVIII, 18; XVI, 19). Si după Sfânta Înviere, arătându-Se apostolilor le-a zis : «Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl vă trimit si Eu pe voi. Si zicând aceasta, a suflat asupra lor si le-a zis :

Mai mult...

masluTaina Maslului este lucrarea sfântă, săvârşită în numele Sfintei Treimi, de către preoţii Bisericii, prin care se împărtăşeşte credinciosului bolnav harul nevăzut al tămăduirii sau uşurării suferinţelor trupeşti, întărirea sufletească, iertarea păcatelor. Partea văzută consta din ungerea cu untdelemn sfinţit, după ce s-a invocat prin rugăciuni speciale mila lui Dumnezeu prin puterea Sfântului Duh asupra celui bolnav. Prin Taina Sfântului Maslu se dobândeşte nu numai tămăduire de bolile trupului, ci şi iertarea păcatelor, se poate face maslu nu numai pentru cei bolnavi, ci şi pentru cei sănătoşi şi nu numai o singură dată, ci de mai multe ori. Despre practicarea acestei sfinte Taine ne vorbeşte sfântul Iacov : "Dacă este cineva bolnav, să cheme pe preoţii Bisericii

şi să se roage pentru el, după ce-l vor unge cu untdelemn în numele Domnului. Rugăciunea făcută cu credinţă va izbăvi pe cel bolnav şi Domnul îl va vindeca, iar dacă a făcut păcate îi vor fi iertate... Mare putere are rugăciunea celui fără de prihana..." (Iacov, 5, 14-16)


Mai mult...
Sfanta Cununie Cununia este Taina in care, unui barbat si unei femei ce se unesc liber in casatorie, li se da prin preot harul Sfantului Duh. Cei doi devin prin aceasta Taina un singur trup. Casatoria ca legatura pe viata intre un barbat si o femeie, se intemeiaza pe faptul ca numai impreuna alcatuiesc umanitatea completa.

Savarsitorul Tainei este episcopul sau preotul. Primitorii sunt doi crestini ortodocsi de sex diferit, care nu se afla intr-un grad de rudenie apropiat. Cei care urmeaza sa se casatoreasaca trebuie sa dovedeasca preotului ca au botez valid si ca au indeplinit conditiile pe care le prevede statul pentru incheierea casatoriei civile.

In vechime, Casatoria se savarsea dupa Liturghia de duminica. La acest eveniment, participa intreaga comunitate. Astazi, cununiile sunt savarsite sambata. Practica din prezent este necanonica, pentru ca petrecerile tin pana duminica dimineata, lucru care nu mai face posibila participarea credinciosilor la Liturghia de duminica. Indicat este ca ele sa fie savarsite duminica.
Mai mult...

Biserica Ortodoxa ne invata ca moartea este despartirea sufletului de trup. Sfanta Scriptura (Biblia) arata ca atunci cand "omul merge la locasul sau de veci", trupul trebuie "sa se intoarca la pamant cuma a fost, iar sufletul sa se intoarca la Dumnezeu Care l-a dat" (Eccleziastul 12, 5-7). Bogat sau sarac, rege sau rob, intelept ori analfabet, toti parasim aceasta viata intr-o zi si ne prezentam inaintea lui Dumnezeu Care ne va judeca, randuindu-ne rasplata cuvenita. Dar, legatura celor morti cu cei vii nu inceteaza, ci ea se mentine prin rugaciune neincetata pe care Biserica o face pentru sufletele raposatilor, pastrand comuniunea de iubire si nadajduind in invierea tuturor la sfarsitul veacurilor

Cand un crestin a murit, rudele acestuia de multe ori trec prin momente de deruta, intrucat apar pareri si traditii diferite in legatura cu datinile ce inconjoara ceremonia inmormantarii.


Mai mult...

Izvorul tamaduiriiSfestania este denumirea populara pentru slujba Aghiasmei mici sau Sfintirea cea mica a apei. Preotul poate savarsi aceasta slujba fie in biserica, fie in casele credinciosilor. Termenul "aghiasma" vine de cuvantul grecesc "aghiasmos", care isi are originea in cuvantul "aghios"(sfant).  "Aghiasmos" se poate traduce si ca slujba de sfintire, dar si ca apa sfintita. Astfel, atunci cand spunem "voi face o aghiasma", intelegem slujba, iar cand spunem "voi bea un pic de aghiasma", ne referim la apa sfintita. E de dorit ca toti cei care locuiesc in casa in care se va savarsi sfestania, sa se spovedeasca si sa se impartaseasca. Pentru slujba sfestaniei, crestinul trebuie sa aseze o masuta orientata spre rasarit, pe care va pune: un vas cu apa curata, un pahar cu ulei curat, un betisor infasurat la unul din capete cu vata, lumanari, tamaie si busuioc. Pe aceeasi masa preotul va aseza Sfanta Evanghelie, Sfanta Cruce si Agheasmatarul.

Mai mult...
Text Size

18 Dec, 2017

Buletinul Parohial

Duminica celor poftiti la CINAD. celor poftiti la cina
Citeste Buletinul Parohial
clickPDF... clickSWF

Programul Saptamanal

Sambata

18:00 Sf. Vecernie (19:30 - in cursul saptamanii)

DuminicaSubscribe

8:30 Sf. Utrenie

9:30 Acatistul Maicii Domnului

10:00 Sf. Liturghie

Primiti cu Colindul?

Colindul

pr. Serafim Rose Din Cartea Facerii
După cronologia biblică, pământul are cam 7500 de ani vechime; dar după evolutionisti ...

Sf. serafim de Sarov` Care este scopul vietii crestine?
“Domnul mi-a aratat” spuse marele Staret, “ca in copilarie ati avut o puternica dorinta ...

Mai mult

Sf. Ignatie Brancianinov Cand va fi a doua venire a Domnului?

„ Veti vedea pe Fiul Omului sezand de-a dreapta puterii si venind pe norii cerului. (Ev. Mt. 26,64)

Cuv. Paisie AghioritulDragostea de mama
Mama îşi iubeşte copiii mai mult decât pe ea însăşi. Rămâne flămândă pentru a-şi hrăni ...

PARINTELE ARSENIE BOCA – DARURILE si CRUCEA PARINTELUI ARSENIE. Cand un neam isi tradeaza rostul, sa se gateasca de pedeapsa!

“[…] A fi crestin, cumArsenie Boca zicea parintele Arsenie Boca, inseamna sa te intalnesti cu Dumnezeu macar o singura data in viata, real, si sa nu iti ajunga tot restul vietii sa marturisesti aceasta intalnire, intre oameni, si sa o explici si sa o intelegi si sa o desiri ca pe un ghem pe care trebuie sa il desiri, sa tot intelegi acea intalnire, si parca nu mai sfarsesti – cat de multe poti intelege dintr-o singura clipa de intalnire cu Dumnezeu. Pe moment nu realizezi cate ti-a dat Dumnezeu si cate ti se descopera intr-o clipa de intalnire cu Dumnezeu, ca dupa aceea sa nu mai reusesti o viata intreaga sa tot desiri din acest ghem si sa nu se mai sfarseasca. Si nu iti ajunge o viata sa il desiri, de fapt nu iti ajunge o vesnicie dupa intalnirea cu Dumnezeu.
Tot parintele Arsenie Boca zicea ca s-a intalnit cu Dumnezeu. Credea asta si a marturisit asta de cateva ori la Sambata. In zile grele ale neamului romanesc, atunci cand Basarabia a fost cedata fara niciun foc de arma si cand parintele era sa invete un stil de iconografie la Chisinau si a fost cedata Basarabia. Si totul a fost foarte rapid, in foarte putine zile trebuia eliberata Basarabia, nu numai soldatii, ci oricine voia sa plece, trebuia sa plece atunci. In gara din Chisinau era un dezastru, ultimele trenuri erau pline si pe acoperis, si pe scari, cu oamenii care isi lasau bagajele acolo in gara, plecau ei, sa se salveze ei, chiar daca nu mai puteau lua nimic; si parintele era printre cei care trebuiau sa plece, si el povesteste ca, acolo fiind si fiind indurerat de ce vedea si de oamenii care se bateau sa intre pe un loc, si care isi lepadau munca de o viata numai ca sa incapa acolo, a vazut langa el un Om … Fara sa-si dea seama, langa el a stat un Om [despre] care nu stie cand a venit si cand a plecat, pe Care el, mai tarziu, nu indraznea sa creada ca era Iisus Hristos, Dumnezeul nostru, si Care era imbracat simplu, si Se uita la acei oameni cu o durere si cu o frangere a inimii fata de suferinta omului, pe care el nu o mai vazuse la nimeni niciodata.

Atata durere imprimata pe un chip de om nu vazuse niciodata, si Il numea pe acel Om – Om al durerilor. Omul durerilor de Care vorbeste Isaia si numeste pe Hristos «Omul durerilor» si Il infatiseaza asa [fiind]ca poarta durerile noastre si ia suferintele noastre. Si atat de impresionat a fost in clipa cand L-a vazut, incat lui i s-a frant inima de durere numai vazand chipul Acelui Om. Adica in fata acelei realitati nu i s-a frant inima, dar in fata chipului Acelui Om, pe Care el inca nu [-L] banuia ca este Hristos; i s-a frant inima de durere si s-a aplecat in acea clipa jos sa ia ultima lui bucatica de paine de care poate depindea viata lui. In asemenea situatii si asa tulburari ultima bucatica de paine este de o valoare inestimabila, si s-a aplecat sa Ii dea ultima lui bucatica de paine Acelui Om, [aceea] ce era mai valoros, ce putea si el sa dea in clipa aceea Acelui Om. Si a fost destul o fractiune de secunda pentru ca Acel Om sa dispara de langa el; nu avea unde sa dispara, nu a mai fost in clipa aceea si si-a dat seama chiar in clipa aceea ca era Dumnezeu. Dar – spune el – ca atunci, si din clipa aceea incepand, mintea i s-a deschis, si inima, si sufletul, incat sa poata cuprinda toata durerea lumii – in clipa aceea a simtit – si toate suferintele oamenilor, si toate neputintele, si toate durerile nespuse sau spuse, strigate sau nestrigate si intelesuri, si de ce sunt aceste dureri ale oamenilor, si de ce vin asupra lor, si de ce ingaduie Dumnezeu, si cat Il doare pe Dumnezeu pentru fiecare om. Toate acestea le-a cunoscut, le-a inteles parca intr-o clipa, si el spunea dupa aceea ca probabil toata aceasta plenitudine de invatatura, de intelegere, care a venit atunci si a intrat in inima lui si in sufletul sau, i-ar fi trebuit 10 vieti si nu ar fi putut sa o cuprinda citind mii de carti, cunoscand mii de dureri, cercetandu-le, straduindu-se clipa de clipa sa-si dezlege inima, sa se roage, sa-si deschida inima spre durerea oamenilor; 10 vieti i-ar fi trebuit sa-si desfaca inima ca sa Il cunoasca pe Dumnezeu mai bine, sa Il inteleaga, sa cunoasca oamenii, si tot nu s-ar fi deschis inima lui asa cum s-a deschis intr-o clipa cand L-a vazut pe Hristos; intr-o clipa si din clipa aceea a fost parintele Arsenie cel pe care il stiti, si la care mergea orice om, si merge si acum oricine la mormant, si-si pleaca fruntea, si-si spune necazul, si te miri ca te aude si pe tine, si pe tine, si pe tine – ca de fapt aude Dumnezeu prin iubitul Sau, prin ucenicul Sau, care si el si-a deschis inima spre durerile oamenilor, sau caruia i-a dat Dumnezeu sa-si deschida inima, ca nimic nu este decat de la Dumnezeu.

A fi crestin, pana la urma, inseamna aceasta intalnire intr-o clipa cu Dumnezeu, dar la care nu ajungi fara ca tu sa te straduiesti macar cat de putin sa-ti deschizi inima spre aceasta iubire. De fapt ce s-a intamplat atunci, in gara din Chisinau? Parintele si-a deschis inima spre durerea oamenilor intr-o situatie in care de obicei nu prea iti vine sa iti deschizi inima. Cand peste tine vine necazul, cand peste tine vine durerea, nu prea te mai uiti la durerile celorlalti, te gandesti: „Cum o sa scap eu!? Unde ma duc!?, Ce fac!? N-am pe nimeni aici! Ce o sa fac, vin bolsevicii!” – nu? – „Or sa ma aresteze!”. El stia, era diacon. Clerul era cel putin trimis in Siberii fara granite si fara hotare, in puscarii cel putin, daca nu impuscati. Adica el era dintre cei mai vizati de ce se va intampla. Si nu mai erau sanse sa scape de acolo si si-a lasat, si-a deschis putin inima spre durerile oamenilor intr-o asemenea clipa si a vrut sa isi dea si ultima bucatica de paine, si nu s-a impins sa intre pe scarile trenurilor. Or, aceasta durere pentru ceilalti Dumnezeu o pretuieste enorm, si aceasta uitare de sine in fata durerii celorlalti Dumnezeu o pretuieste. Daca i s-a dat acest dar parintelui atunci, a fost si pentru ca L-a iubit pe Dumnezeu, cat putea sa Il iubeasca un monah, un om care cunoaste cat cunoaste. Dar nu a fost destul aceasta iubire. E prima porunca: Sa iubesti pe Dumnezeul tau, dar nu a fost destul aceasta iubire, ea nu isi arata puterea decat prin iubirea fata de aproapele, printr-o iubire jertfelnica, vie, adevarata, nu o iubire formala, teoretica. Si atunci acolo s-a dovedit iubirea lui vie pentru oameni. Ca nu i-a pasat nici ca el ramane pe peron si o sa fie luat de bolsevici si impuscat poate, si nu i-a pasat nici ca isi da ultima bucata de paine unui necajit din viata lui. Aceea a fost cumva pecetea care a dovedit dragostea lui fata de Dumnezeu pana la urma, si fata de oameni, si in clipa aceea Dumnezeu a revarsat dragostea Lui peste el.
De ce nu revarsa Dumnezeu darul Lui peste noi, sau de ce primim parca tot timpul cu taraita darurile Lui Dumnezeu pe care noi le cerem? Cu siguranta unul dintre raspunsuri e si acesta: ca in dureri si in necazuri, ca Il iubim pe Dumnezeu putin asta se stie, ca il cunoastem si mai putin si ne straduim sa il cunoastem foarte putin, foarte putin – cu niciun om nu ne straduim asa de putin cum ne straduim cu Dumnezeu. Si cu un coleg de seviciu aflam cum, ce e cu el, de unde e, ce o fi, de ce e asa manios, de ce e asa trist, ca a fost casatorit de doua ori, ca n-a avut mama, ca n-a avut tata, ca … aflam multe si ne intereseaza sa aflam ce e cu el, il …  dezghiocam asa, si ne intereseaza si unde sta, si ce face, si cum doarme, si cum mananca pana la urma, dar despre Dumnezeu mai putin, habar nu avem de multe ori si cans si cum S-a nascut, si unde S-a nascut si daca a trait, si cum a trait, si ce a facut, despre Dumnezeu adica, nu avem inaintea lui Dumnezeu  indreptatire ca: ”Eu m-am interesat de tine, Doamne!” Foarte putin ne interesam! Poate sunt dintre noi care se intereseaza mai mult, dar in general Dumnezeu este Fiinta cea mai nebagata in seama dintre cunoscutii nostri, dintre prieteni, apropiati, despre El stim aproape cele mai putine lucruri, si nu ne prea intereseaza prea multe, si atunci nici dragostea noastra nu are cum sa creasca.
Cu cat Il cunosti pe Dumnezeu, te farmeca si Il iubesti si mai mult. Deci, pe de o parte, daca nu vine peste noi acest dar si mila Lui Dumnezeu pe care noi o vrem, si pe care o cerem, este pentru ca nu Il iubim pe Dumnezeu, si nu Il iubim pentru ca nu-L cunoastem, si in al doilea rand, pentru ca in dureri si neputinte noi ne uitam numai la durerea noastra, numai la neputinta noastra, numai la ispitele noastre, ne plangem de mila, ne vaicarim, ne e frica sa pierdem si cand avem provizii si, pe deasupra, ne e frica ca nu cumva sa dam ceva ca daca vin vremuri grele, sa avem si provizii pentru vremuri grele chiar daca si in plus si pe deasupra si revarsate, daca se poate, si nu ne pasa; si cand ma gandesc la provizii ma gandesc si la cele sufletesti, la propria ta liniste la care tii, si care vrei ca nu cumva sa se clinteasca de acolo, ca nu cumva ca intalnindu-te cu cineva care-i tulburat, sau necajit sa-mi pierd din linistea mea, si toata aceasta grija pentru noi insine, si aceasta frica si dorinta de a ne proteja numai noi de fapt marturiseste ca nu iubim pe aproapele ca pe noi insine, si atuncea si iubirea fata de Dumnezeu nu se adevereste, si atunci nici mila Lui Dumnezeu nu coboara peste noi, si toate raman ca-ntr-un mare blocaj.
Dumnezeu sa ne ajute si sa ne intareasca!”

 

Amintiri

picniculverii33.jpg

Calendarul zilei

Calendar.pdf

Sfanta Evanghelie

Sfantul Apostol

Sf. Ioan Maximovitch

Sf. Ioan Maximovitch


Inchinarea la Sfintele Moaste ale Sfantul Ioan.

Holy Virgin Cathedral - 6210 Geary Blvd, San Francisco, CA 94121-1822

 

Cine este Sf. Ioan Maximovitch?

Citeste viata Sfantului

Ajuta Parohia

cruce aurie

  1. Rugandu-va pentru mantuirea membrilor si bunastarea ei.
  2. Devenind membru al parohiei.
  3. Devenind membru in Consiliul Parohial.
  4. Sustinand finaciar parohia prin donatii

  5. Donand bani pentru fondul General sau pentru diferitele proiecte.
  6. Organizand Fundraisinguri
  7. Organizand Ora de Cafea.
  8. Folosind programul eScrip.
  9. Cumparand produse de la magazinul bisericesc.
  10. Cumparand online prin portalul parohiei.
mod_vvisit_countermod_vvisit_countermod_vvisit_countermod_vvisit_countermod_vvisit_countermod_vvisit_countermod_vvisit_counter
mod_vvisit_counterAzi997
mod_vvisit_counterIeri1148
mod_vvisit_counterSaptamana Acesta9021
mod_vvisit_counterSaptamana Trecuta12665
mod_vvisit_counterLuna Acesta27500
mod_vvisit_counterLuna Trecuta77965
mod_vvisit_counterIncepand cu 09/27/20132646632

We have: 8 guests, 1 bots online
Today: Dec 17, 2017

Caritate Ortodoxa

I.O.C.C.

IOCC, in the spirit of Christ’s love, offers emergency relief and development programs to those in need worldwide, without discrimination, and strengthens the capacity of the Orthodox Church to so respond.

Site-uri Ortodoxe

razboi intru cuvant

crestin ortodox

Ortodoxia.md

Ortodox Radio-TV

Ancient Faith Radio

Trinitas TV

radio trinitas

ortodox radio

Site Login